Am gasit un site foarte interesant: Europuls.ro.
Este creat de un grup de tineri entuziasti cu o pregatire de invidiat in stiinte politice.
Din ce am priceput eu, se vrea un atat un centru de informare cat si unul de educare a celor interesati cu privire la politicile europene, la statutul Romaniei ca si membru al UE.
Azi am citit un articol despre politicile agrare.
asta-i link-ul http://europuls.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=440:reforma-pac-prioritati-romanesti&catid=111:agricultur&Itemid=1244
Asa ca o sa comentez si eu p'aici ce mi-a trecut prin capul de electrician pe cand ma gandeam la iarba verde, miros de balegar si fasole cu mamaliga.......
Viziunea unui electrican asupra agriculturii romanesti (sic!)
In mod normal, tinand cont atat de traditia statului roman cat si de potentialul creat de arealul geografic, agricultura ar fi trebuit sa fie motorul economiei romanesti.
Nu vreau sa fiu acuzat de (anti)partizanat politic, dar se pare ca pana acum nici una din gruparile politice sau din partidele romanesti nu are o politica agrara substantiala. In fapt, in afara de propaganda electorala evident demagogica, nu exista nimic referitor la satele romanesti in platformele politice ale acestor grupuri. Reminiscenta a politicii de industrializare fortata din anii 60-90, imaginea pe care o au politicienii nostri, majoritatea tributari doctrinei cincinalul in 3 ani jumate, este de hiper ferme agricole, cu sute sau mii de angajati cu utilaje, microproductie etc. Ma mir ca un Ciolos cu o viziune realista si moderna a ceea ce inseamna agricultura mileniului 3 a reusit sa acceada in varful ierarhiei europene.
Suplimentar, prin stramutarea populatiei dinspre sate spre orase , s-a creat un ego superior in imaginea celor care traiesc in muncipii si capitala, amplificat in special in mintea celor din aparatul guvernamental. Acest sentiment de superioritate induce in organizatiile guvernamentale responsabile (cu atragerea fodurilor, a investitiilor, cu reorganizarea sistemului, cu asigurarea subventiilor etc.) a unui principiu de genul: daca vorbim de marii fermieri (de exemplu Culita Tarata) se poate discuta o strategie pe termen scurt sau chiar mediu. Daca in schimb vorbim de micul fermier, acesta poate sa reziste si daca ia subventia peste un an. Volumul investitiilor intr-o ferma mica este atat de nesemnificativ in ochii guvernantilor incat este considerat neinteresant. Nimeni nu multiplica aceasta valoare cu cei 4 milioane de mici fermieri.
In fapt, problemele micilor fermieri ar putea fi rezumate astfel:
- nu exista o coordonare la nivel de asociatii de producatori care sa tina cont si de necesitatile acestora. Ceea ce exista activeaza exclusiv in favoarea marilor proprietari;
- dat fiind numarul mare si puterea financiara redusa, acesti mici proprietari nu sunt interesanti pentru clasa politica. Nu este nevoie de o politica agrara pentru a le obtine voturile.
- educatia antreprenoriala este zero;
- educatia agricola tinde asimptotic la zero.
- ingineria agricola se face numai in marile ferme.
- politica externa orientata pe importuri distruge piata interna de desfacere.
- lipsa unui sistem de achizitii centralizate local pentru a ajuta producatorul sa constientizeze rezultatele muncii sale.
- distrugerea aproape in totalitate a infrastructurii agricole: drumuri, energie, irigatii.
De departe, agricultura romaneasca ramane singurul domeniu in care mai exista sperante de revitalizare (tinand cont de boom-ul industrial din Asia de SE si de ratarea startului in zona de cercetare-dezvoltare de catre Romania).
Doar ca este nevoie de o politica ferma si extrem de bine calculata si sustinuta pentru a readuce agricultura romaneasca pe linia de plutire.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu